Cât ne costă şcoala gratuită

 Pentru educaţia unui copil, o familie cheltuieşte în medie 1.500 de lei, o sumă aproape egală cu salariul mediu net pe economie.Banii părinţilor se duc pe rechizite, material didactic, cretă şi bureţi, plata agenţilor de pază sau pe renovarea sălilor de clasă. Meditaţiile măresc costurile cu alte câteva mii de lei.

„Învăţământul de stat este gratuit", scrie în Constituţie, dar în viaţa reală părinţii investesc, în medie,1.500 de lei pentru anul şcolar al unui copil, potrivit unei cercetări a Organizaţiei Salvaţi Copiii România, dată ieri publicităţii. Familiile cu mai mulţi copii trebuie să plătească anual aproape 2.000 de lei. Studiul intitulat „Învăţământul gratuit costă!" arată că meditaţiile majorează cheltuielile şi la 4.500 de lei, explicaţia autorilor fiind aceea că ar fi scăzut calitatea educaţiei oferită la şcoală.

Costurile suplimentare ale vieţii de şcolar mai sunt, în opinia părinţilor, cele prilejuite de zile speciale, precum 1 şi 8 Martie, cadouri şi flori pentru cadrele didactice. Acestora li se adaugă concursurile şcolare (ale căror costuri au fost aproximate la 30-100 lei), utilizarea internetului şi a calculatorului, activităţile extraşcolare, achiziţionarea de reviste sau plata legitimaţiilor de elev. Unii părinţi au inclus şi cheltuielile de cazare sau plata internatului (care se situează în intervalul 1.000-5.000 de lei anual).

Flori, cosmetice, fursecuri

Aproximativ trei sferturi dintre părinţii care au participat la cercetare au declarat că nu le-au fost solicitaţi bani sau cadouri de către şcoală pentru înscrierea copiilor, protocoale, promovarea de examene sau acordarea de note. Există un procent de 5% în care se încadrează cei care au recunoscut că au oferit flori, reviste sau culegeri de specialitate, produse de birotică, produse cosmetice şi de patiserie.

În afara cadourilor menţionate, sumele medii de bani alocate în acest scop sunt: înscriere la şcoală - aproximativ 300 de lei, protocol la examene - aproximativ 290 de lei, promovare de examene - aproximativ 400 de lei, iar acordare de note - aproximativ 60 de lei.

Cercetarea arată şi diferenţe între mediul urban şi cel rural: rechizitele, uniforma şi echipamentul pentru sport, paza şcolii, fondul clasei şi serbările sunt resimţite ca fiind mai scumpe de părinţii de la oraş. „Ştim cu toţii că educaţia importă câteva costuri ascunse, şi asta nu de acum, ci de când eram eu copil. Cel mai mare cost este, în opinia mea, acela că nu oferim copiilor noştri toate posibilităţile educaţionale", a declarat ministrul Daniel Funeriu.

Fondul şcolii, la limita legalităţii

Aceşti bani constituie o contribuţie obligatorie pentru mulţi părinţi şi puţini sunt aceia care primesc chitanţă pentru suma plătită pentru fondul şcolii. Spre deosebire de părinţi, cadrele didactice afirmă într-o mai mică măsură că fondul şcolii este o contribuţie obligatorie în şcoala în care predau, iar unii profesori susţin că „nu există fondul şcolii", „părinţii contribuie, însă nu sunt obligaţi" şi „părinţii donează 2% din impozitul
global şcolii".

„Nu e nimic rău în faptul că asociaţiile de părinţi vor să se implice în dotarea unei şcoli, dar astfel de cheltuieli trebuie să se facă în mod transparent, legal, fără presiuni asupra părinţilor care nu-şi permit astfel de costuri", consideră ministrul Educaţiei, Daniel Funeriu.

Pe de altă parte, preşedintele executiv al organizaţiei Salvaţi Copiii, Gabriela Alexandrescu, spune că „nu este normal ca părinţii să asigure transportul, meditaţiile şi participarea la con­cursurile şcolare".

Mihaela Gună, preşedintele Federaţiei Naţionale a Asociaţiilor de Părinţi din Învăţământul Preuniversitar, a oferit o explicaţie pentru fondul şcolii plătit, la începutul fiecărui an, de părinţi: „Ne dorim ca elevii noştri să nu intre într-o şcoală cu geamuri sparte, pereţi murdari, bănci rupte şi laboratoare nedotate. Părinţii vor să asigure toate condiţiile pentru copiii lor".

Vasilica Dogiţă (în centru) nu înţelege de ce plăteşte trei fonduri ale şcolii pentru ambii nepoţi 

50 de lei la fondul şcolii, 90 de lei pentru uniformă

Vasilica Dogiţă are 71 de ani şi are grijă de doi nepoţi, elevi la Şcoala Generală nr. 141 din Bucureşti. Bătrâna spune că se descurcă destul de greu cu cheltuielile şcolare, la care se adaugă diverse taxe, pe care nu ştie de ce le plăteşte.

„Dau pe fondul clasei, fondul şcolii şi fondul pentru comitetul de părinţi aproape 50 de lei pe an, nici ei nu ştiu de ce", spune bunica. Ea adaugă că pentru bodyguarzi i-au cerut 8 lei pe lună. „Eu m-am dus la directoare, i-am spus că n-am bani şi mi-a zis «Lasă, că vedem noi», şi n-am plătit. Numai că diriginta mi-a zis că n-am plătit şi că sunt restantă. Copilului îi e ruşine să mai meargă la şcoală, că îi zice doamna să dea bani", povesteşte bunica.

Mihaela Stoian (37 ani), o femeie din Brăila care are două fete care merg la şcoală, ne-a povestit de ce a ales cel mai ieftin ghiozdan pentru Andreea, care este elevă în clasa a doua: „Am dat pe el 20 de lei. Mai am o fată, Mihaela, elevă în clasa a VI-a, pentru care nu am cumpărat încă o geantă. Anul trecut, pentru amândouă fetele am cheltuit cam 2.000 de lei numai pentru rechizite. Ghiozdane, caiete, caiete speciale, treninguri, adidaşi pentru sport, stilouri, pixuri, acuarele - toate implică nişte cheltuieli enorme", spune femeia, care precizează că această categorie de cheltuieli nu este nici pe departe singura.

„Dacă pun la socoteală şi uniforma specială - ştiţi cât costă o uniformă? 90 de lei! - obiectele pentru orele de lucru manual, orele opţionale, meditaţii, fondul şcolii, gardian, suma creşte ameţitor. Per total, cred că am ajuns pe la 2.500 de lei pentru un copil", a completat Mihaela Stoian.

Femeia a adăugat că numai pe meditaţiile la matematică şi limbile străine pentru fata din clasa a IV-a a dat cam 1.000 de lei.